De ce curge terasa blocului, deși a fost reparată acum doi ani

O terasă nu curge pentru că membrana e proastă. Curge pentru că apa a găsit un drum pe lângă ea. Iar drumul acela se face aproape mereu în aceleași cinci locuri.

1. S-a peticit doar acolo unde se vedea pata

Apa intră printr-un rost din colțul de nord și iese pe tavanul de la etajul patru, în mijlocul clădirii. Se merge pe terasă, se vede o crăpătură deasupra petei, se lipește un petic acolo. Peticul e bun. Doar că nu acolo era gaura.

2. S-a montat peste o suprafață umedă

Membrana nouă pusă peste o suprafață care nu s-a uscat închide apa înăuntru. Vara se evaporă și umflă membrana, iarna îngheață și o rupe. De asta contează ziua în care se lucrează și starea terasei la momentul montajului.

3. Pantele duc apa altundeva decât în sifoane

În multe blocuri din anii '70–'80, panta s-a tasat cu 2–3 cm în zonele de trafic. Apa băltește exact acolo, iar băltirea permanentă mănâncă orice membrană în câțiva ani. Corectarea pantelor pare un cost în plus în ofertă. Este, de fapt, singurul lucru care face restul lucrării să dureze.

4. Sifoanele sunt înfundate sau nu au guler

• Frunze, pietriș, resturi de la lucrarea anterioară — sifonul curge la jumătate.
• Membrana e tăiată în jurul sifonului, dar nu e sudată un guler care să intre în burlan.
• Nu există parafrunzar, deci se înfundă din nou în prima toamnă.

5. Racordul la atic e făcut din silicon

Ridicarea membranei pe atic trebuie să aibă minimum 20 cm și o închidere mecanică deasupra, cu profil sau șorț metalic. Un cordon de silicon ține două veri, apoi crapă la soare și apa intră direct între beton și membrană — adică exact unde nu o mai poți găsi.

Ce faci practic

Cere o constatare la fața locului înainte să semnezi ceva. Cine îți dă preț ferm fără să fi urcat pe terasă îți vinde o presupunere. Iar dacă îți spune că repară totul într-o zi, cu un bidon de bitum lichid, mai cere o părere.